Dutu Viorica
Căutare
Pentru ce mi-ai dat, Doamne,
Oase , ca să le aud plângând?
Să sprijine această mână de carne
Ce poartă în ea Duhul Sfânt?
Trec ani, lăsând în urma lor
Nămeti de secunde.
Și oasele devin din ce în ce mai scurte
De atâta mers înainte sau înapoi
Căutându-Te la infinit în noi.
Sunt seri când le aud șoaptele,
Un murmur plăcut pătrunde in trup
Și acesta se așază în genunchi luminând
Ca o candelă vie, rugându-se Tie.
Mi-ai dat oase ca să pot să mă înalt,
Dar n-au fost destul de lungi
Ș-am rămas căutând între cer și pământ.
M-am urcat pe nămeții secundelor
Ca să pot să te-ajung.
Dar ei s-au topit sub talpa
fierbinte,
Ce a luat foc, căutând.
Atunci am înțeles că arzând
în iubire
Te pot întâlni pe pământ.
Duțu Viorica
Cioburi de cuvinte
Într-un vârtej de cuvinte
De diferite forme, de diferite
culori,
Se scurge agale viata din noi.
Iubirea de sine răstigneste cuvinte,
Transformându-le-n cioburi tăioase,
ascuțite
Sângerând dureros cuvântul de duh
Ce a fost la început legământ.
Duțu Alexandra
Noroi și lumină
Suntem oameni, bulgări de tină.
Ne rostogolim înainte si înapoi
Căutând lumină.
Când sufletul plânge,
Forma se frânge,
Nămolul din urmă ne-ajunge.
Rămânem pe loc,
Așteptând un strop de lumină,
Pentru a ne regăsi forma
Și a ne desprinde din mocirlă.
Mișcarea ne ajută să ne bătătorim
Ca lacrima ce vine
Să nu ne mai transforme în noroi.
Duțu Viorica
Pentru restul poeziilor vă rugăm să dați click pe titlul postării
Lectura placută!
ASCE-PP
